Rezultate căutare pentru 'ieremia 6'

Secțiunile care au rămas detaliază în special ultima fază a planului lui Dumnezeu. Secțiunea 4 (cap.8-11) insistă pe mărturia lui Dumnezeu în lume din vremea sfârșitului. Înainte de ziua judecății Dumnezeu vorbește omenirii prin multe semne ca s-o cheme la pocăință și mântuire. Cele 7 trâmbițe aduc multe urgii asupra creației și oamenilor, iar cei doi martori verbalizează Evanghelia până la marginile pământului.

Potirele 2 și 3: apa mării și apa râurilor sunt prefăcute în sânge, ca sângele unui om mort. Ni se explică rațiunea acestor urgii. Îngerul apelor laudă dreptatea lui Dumnezeu: pentru că locuitorii pământului au vărsat sângele sfinților și prorocilor, din această pricină, Dumnezeu le dă să bea sânge. Ne aducem aminte că în Egipt prima urgie a transformat apa Nilului în sânge. Or în Nil fuseseră aruncați la porunca lui Faraon copiii de parte bărbătească ai evreilor. Acum această apă se prefăcea în sânge

Dumnezeu își propune ca întreaga omenire să fie adusă la pocăință și să evite judecata finală. Dar din păcate cei care rămân în viață nu se pocăiesc. Aceasta NU înseamnă că nimeni nu se pocăiește. Credem, sperăm că unii se vor pocăi. Dar omenirea ca întreg nu se va căi. Se va încăpățâna și se va împietri ca Faraon de altădată. Un adevăr trist. Iată că Biserica nu va reuși să realizeze trezirea spirituală a națiunilor. Lucrul acesta îl va face în schimb Israelul în mia de ani.

În v.6 găsim alte indicii ale rațiunii salvării lor. În primul rând fundamentul izbăvirii lor este mila fără margini a lui Dumnezeu care îndrăznește să spună: și vor fi ca și cum niciodată nu i-aș fi lepădat. Dacă ne gândim la neascultarea și curvia milenară a acestui popor, ne întrebăm de unde mai are Dumnezeu milă de ei?