Plangerile lui Ieremia cap. 5

"...Ieremia nu mai plânge și nu mai mijlocește ca în tinerețe (vezi primele 20 capitole din cartea Ieremia). Nu mai este nici adeptul harului ieftin, și nici cel blocat pe pedepsirea poporului. În aceeași inimă a mijlocirii se găsește deopotrivă dreptatea și mila, sfințenia și îndurarea. Am văzut în cap.3 cum Ieremia plânge pentru salvarea poporului, dar în același timp, cere cu demnitate pedepsirea lui! Acest echilibru sfânt naște MIJLOCIREA care ajunge la inima lui Dumnezeu, care străpunge Norul care-l învăluie. Ieremia a parcurs un labirint de 40 de ani pentru a putea rosti la final, poate în ultima sa zi această mijlocire din cartea Plângeri. Dar această singură zi, această singură mijlocire a avut un impact în văzduh MAI MARE decât toate mijlocirile lui de până atunci și decât alte nenumărate mijlociri rostite cu superficialitate și lipsite de profunzime. Ieremia și-a finalizat un mare labirint DUPĂ căderea Ierusalimului. A fost obligat de Domnul să rămână în cetate. Dar dacă nu rămânea în cetate la final, nu învăța ultimele lecții ale labirintului. De-abia acum, după distrugerea cetății, avea în palme CHEIA cu care putea deschide CERUL, acel mod de a mijloci care este IREZISTIBIL, în fața căruia Dumnezeu NU poate să NU răspundă. Dar Ieremia era la final de drum. Prin Cartea Plângeri, el parcă vrea să dea această CHEIE mai departe oamenilor lui Dumnezeu care vor intra în istorie. Poate că nu este nevoie să parcurgem TOT labirintul lui Ieremia. Poate putem învăța și din experiența sa. Dar cine va citi cu adevărat cartea Plângerilor? Dar CHEIA mijlocirii ascunsă în cartea Plângerilor poate fi descoperită fără ca în prealabil să fie parcurs labirintul morții parcurs de Ieremia? Cine va parcurge deci labirintul până la capăt? Și cine se va smeri apoi înaintea Plângerilor?..."