Plangerile lui Ieremia cap.4

Dar Ieremia vede cu totul altceva în prinderea lui Zedechia. El nu poate separa pe Zedechia de FUNCŢIA pe care o deţinea. El nu vede drama omului Zedechia, ci decăderea istorică a Unsului Domnului. Zedechia era în cele din urmă un om, un om ca şi împăratului Tirului sau Edomului. Dar ocupa o FUNCŢIE specială. Din pricina funcţiei pe care o ocupa, Ieremia se raportează diferit la sfârşitul lui Zedechia decât de cel al împăratului Tirului de exemplu. Ierusalimul era o cetate păcătoască ca Sodoma, mai păcătoasă ca Sodoma. Totuşi nimeni nu plânge pentru Sodoma. Ieremia nu scrie o Carte a Plângerilor pentru Tir. Ieremia priveşte atât pe Zedechia cât şi Ierusalimul prin lentila FUNCŢIEI pe care au primit-o de sus şi pe care o aveau în planul lui Dumnezeu. Israel era poporul ales, Ierusalimul cetatea lui Dumnezeu, iar împăratul Unsul lui Dumnezeu. Împreună formau o Poartă a Cerului prin care avea să păşească Mesia! Astfel, Ieremia nu vede în anul 586 doar nişte oameni pedepsiţi pentru păcatele lor. El ar plânge chiar dacă ar fi doar nişte oameni pedepsiţi pentru păcatele lor, căci profetul şi Dumnezeu Însuşi jălesc căderea Moabului de exemplu . Dar Ieremia nu jăleşte Moabul aşa cum jăleşte Ierusalimul. Şi nu doar pentru că era vorba de poporul lui, ci din pricină că era poporul Domnului, şi din pricina FUNCŢIEI pe care o primise de la Dumnezeu. Deşi toţi oamenii sunt oameni, FUNCŢIA primită de anumiţi oameni în planul lui Dumnezeu ne face să ne raportăm diferit la ei