Comentarii Tematice

Credinciosii nu trebuie decât să se pregătească să facă mari isprăvi, să vadă mai clar, mai des, mai profund ce înseamnă împlinirea faimoasei promisiuni: Cereți orice veți vrea în Numele Meu și vi se va da! Oare ce vor simți cei credincioși în momentul aruncării celui rău de pe pământ?

Ne aducem aminte de Iosif....oriunde a fost așezat de Dumnezeu el a urmărit să iubească și să slujească. Traseul său este tulburător: mezinul familiei, rob în Egipt, mai marele casei lui Potifar, rob în temniță, mai mare peste casa lui Faraon, salvator al familiei sale din Canaan....În toate aceste ipostaze Iosif a iubit IERTÂND, SLUJIND, DĂRUIND.

Sunt pierdut în frumusețea cerului...pământul îmi este străin...Îmi este greu să cobor de pe muntele Schimbării la Față...Dar nu a sosit vremea...Dă-mi, Doamne, putere să aștept și azi...Frumusețea slavei viitoare mă paralizează...mă face să îmi pierd răbdarea și așteptarea devine din ce în ce mai grea...devine un chin care-mi ostenește vlaga sufletului....Dar Tu încingete-Te ca un viteaz și vino-mi în ajutor! Întărește pe robul tău!

In această paradigmă nu noi suntem în centru, ci El. Căci în El ne găsim desfătarea, în El ne încredem și de El ne temem... dar nu doar atât. Nu mai trăim pentru noi, ci pentru El și slava Lui! Mai întâi Domnul... iată gândul care ne ghidează existența. Fericirea noastră vine ca un efect natural al trăirii pentru un Domn care ne vrea binele și fericirea. Fericirea noastră rămâne însă ceva secundar.