Ieremia Capitolul 4

Și cât de infidelă a fost Biserica! Și deja la câți monștri ai răului a dat naștere! Dar oare cum va arăta Monstrul final creat de toate infidelitățile Bisericii dintr-o perioadă de măcar 2000 de ani? Mi-e groază să mă gândesc ce Monstru am zămislit. La crearea lui am participat cu TOȚII. Fiecare dualitate, fiecare judecată, fiecare gând rău din inima noastră a CONTRIBUIT la zămislirea acestei fiare. Ea nu va fi decât produsul curviilor noastre. Toți suntem vinovați și responsabili de apariția acestei Fiare. La fel cum adulterul lui David a creat monstrul de Absalom, la fel adulterul nostru va crea Fiara de la finalul istoriei. Vai de cei ce o vor vedea! Căci când o vom vedea, vom ști că NOI AM creat-o, și cât de mare este VINA noastră! Vom plânge cu amar și ne vom pocăi în sac și cenușă pentru cea mai mică dualitate pe care am păstrat-o în inima noastră. Atunci vom vedea că atunci când am spus: dar ce mare rău fac dacă nu sunt chiar cu toată inima pentru Domnul în acest domeniu? ne-am înșelat amarnic. Atunci vom vedea cât de grave au fost toate acele alegeri mici când ne-am mulțumit cu puțin, când am plecat pentru bani în alt oraș zicând că și Domnul e acolo și că nu ne lepădăm de El, când ne-am permis zile, săptămâni, ani când să nu mijlocim pentru împărați și dregători, când am spus în inima noastră: se poate și așa! Domnul va înțelege și va ierta! ATUNCI vom pricepe cât de grave au fost toate aceste mici alegeri aparent mici și nevinovate. Ele nu ne-au rupt relația personală cu Domnul, dar au contribuit substanțial la nașterea lui anticrist în istorie. O, și atunci, vom plânge ca în Valea Meghidonului... Ne vom căi cu amar pentru cea mai mică dualitate...Văzând monstrul pe care l-am creat ne vom căi pentru cea mai mică dualitate și vom plânge cum plânge cineva pe singurul său fiu. Dar va fi deja prea târziu... Fiara își va face lucrarea, iar noi, ca Ezechia de altădată împresurat în Ierusalim de Monstrul asirian creat și împuternicit de alianțele sale și ale poporului Său cu Egiptul și cu idolii, vom striga disperați după Domnul sperând că în marea Sa îndurarea ne va izbăvi pe ultima sută de metri de Monstrul pe care noi l-am creat și l-am chemat să intre în istorie! Și în acele zile de groază cumplită, cei mai mulți vor fi amăgiți de omul fărădelegii, puțini vor fi cei ce se vor trezi ca Ezechia din împietrire și vor duce o luptă intensă între VINOVĂȚIE și SPERANȚA că mai există pentru ei iertare și izbăvire, iar și mai puțini vor fi Isaia, care vor suporta prigoana Monstrului creat de frații lui, care nu se vor teme de acesta și care vor încuraja pe frații care se trezesc că mai există har, iertare și putere de la Domnul pentru a sta în picioare înaintea prigoanei Omului fărădelegii. La fel ca în toate veacurile cheia istoriei va fi în mâna lui Isaia, adică în mâna rămășiței credincioase....