Matei Capitolul 19

Petru nu vede cu claritate că el are nevoie de Isus și nu invers, că lui i s-a făcut harul să-L urmeze pe Isus, că prin cunoașterea lui Isus a primit deja cea mai înaltă răsplată, că nimicurile la care a renunțat sunt gunoaie, și în schimb a primit deja comori eterne din Dumnezeu prin Isus, că el nu merita să fie primit ca ucenici al lui Isus, ci că i s-a făcut acest mare har, că a renunțat de fapt la o moarte pentru a se bucura de viață, că chiar și această alegere a putut fi făcut doar prin harul și putere lui Isus, că răsplătirea lor nu este o plată pentru un merit, ci izvorăște din îndurăririle unui Dumnezeu prea generos, și care răsplătește pe cei credincioși nu din pricina meritelor lor, ci din pricina bunătății Sale, că în răsplătirea celor credincioși, nu ei ci Dumnezeu este Cel glorificat, că în urma actului răsplătirii celor credincioși toți ne vom închina înaintea lui Dumnezeu uimiți de cât de mare și nemeritată este răsplata! Petre, unde îți sunt meritele? Petre, de unde acest tupeu să îți ceri dreptul la a fi răsplătit? Dar Petru sunt eu. Ce era în sinele lui Petru, este și în sinele meu.