Rezultate căutare pentru 'nunta silviu si liz'

"...Ieremia nu mai plânge și nu mai mijlocește ca în tinerețe (vezi primele 20 capitole din cartea Ieremia). Nu mai este nici adeptul harului ieftin, și nici cel blocat pe pedepsirea poporului. În aceeași inimă a mijlocirii se găsește deopotrivă dreptatea și mila, sfințenia și îndurarea..."

Dar Ieremia vede cu totul altceva în prinderea lui Zedechia. El nu poate separa pe Zedechia de FUNCŢIA pe care o deţinea. El nu vede drama omului Zedechia, ci decăderea istorică a Unsului Domnului. Zedechia era în cele din urmă un om, un om ca şi împăratului Tirului sau Edomului. Dar ocupa o FUNCŢIE specială.

"Ieremia e conștient de prăpastia imensă dintre Femeie și Soțul înșelat. Nu se așteaptă la un răspuns la primele lacrimi. Dar nici NU renunță să plângă. Chiar dacă ar fi să plângă până la sfârșitul vieții fără un răspuns vizibil, el nu se va opri. Plânsul lui va fi continuat de rămășița credincioasă până când va străpunge norul. Poate va fi nevoie de veacuri, de milenii de plâns. Nu contează. Plânsul va continua."

Să ne gândim că aceste cuvinte sunt primele cuvinte adresate de profet cetăţii pedepsite. Dar Ieremia era cu totul îndreptăţit să-i spună altceva: Vezi ce ai păţit dacă nu m-ai ascultat! Vezi că eu am avut dreptate şi tu ai greşit etc. De ce nu m-ai ascultat? Acum Domnul m-a răzbunat! Dar Ieremia ne surprinde. Primele sale cuvinte către cetatea pedepsită care l-a respins şi chinuit 40 de ani sunt cu totul altele