Rezultate căutare pentru '2 cronici 2'

"...Nu suntem nici prooroci, nici apostoli, nici chemați să ducem Evanghelia până la marginile pământului, nici să trasăm direcții pentru alte Bisericii, nici responsabili pentru toate destinele oamenilor pe care-i întâlnim, nici chemați să schimbăm lumea sau societatea și nici măcar cetatea în care trăim, nici să declanșăm venirea Domnului, nici să resuscităm pe Israel, nici să trăim o viață perfectă pentru a fi mărturie, nici să vestim o Evanghelie perfectă pentru a mântui popoarele..."

"...Dumnezeu a lăsat ca simțirea prezenței divine să fie fluctuantă în viața celui credincios. Aceasta este normalitatea în viața de credință. Uneori Îl simțim mai mult, alteori mai puțin. Dar în anumite perioade nu Îl simțim mai deloc. Simțim că ne-a părăsit, sau dimpotrivă că este mânios și luptă ca să ne distrugă. Acest lucru se întâmplă fie în perioade prelungite de grele încercări (cum a fost în cazul lui Iov) sau ca pedeapsă din partea lui Dumnezeu în urma unor păcate comise de noi (vezi Ps.32 de exemplu, precum și pasajul din Evrei 12a despre pedeapsa Domnului).."

Hristos a venit prima dată în timpul păcii romane a lui Cezar Augustus. Oare va reveni în timpul PĂCII aduse de Anticrist? La prima Sa venire în timpul păcii romane, Isus spunea: Eu nu am venit să aduc în lumea pacea, ci sabia! Lumea era în păcat, Israel era în apostazie. Nu era vremea păcii, al consensului. Pacea era de fapt imposibilă. Hristos strică pacea lumii prin Lumina Evangheliei. Și acest lucru prin simplul act de Luminare

Suntem uimiți de firea pământească oglindită aici în inima copiilor lui Israel. Cât de înșelătoare este inima noastră, cât de alunecoasă este firea pământească. Practic firea pământească are capacitatea de a interpreta ORICE din realitatea concretă după cum vrea ea. Are capacitatea de a răstălmăci ORICE (din realitate, istorie, Scriptură, experiența personală) după POFTA ei, ca să-i iasă ei zarurile și planurile. Astfel înainte să cadă sorțul pe Ierusalim, Ierusalimul spunea probabil: Împăratul Babilonului va merge mai întâi la Raba. Pericolul e departe! De asemenea, și noi ne închinăm idolilor Babilonului. Aceștia nu ne vor da în mâna lui Nebucadnețar. Și să nu uităm din celelalte capitole faptul că unul din argumentele lor pentru salvarea Ierusalimului era tocmai închinarea la idoli. (Noi ne închinăm la TOȚI idolii! Nu se poate să nu fim ajutați!). Deci în această fază de interpretare a istoriei ei se complăceau în idolatrie și sfidau complet poruncile divine împotriva idolatriei. Dar când idolii Babilonului au indicat prin practicile vrăjitorilor mai întâi Ierusalimul, deodată s-a trezit în ei spiritul Legii mozaice și au replicat: Acestea sunt doar minciuni, doar vrăjitorii deșarte!