Ezechiel capitolele 8 & 9

"...Dumnezeu a lăsat ca simțirea prezenței divine să fie fluctuantă în viața celui credincios. Aceasta este normalitatea în viața de credință. Uneori Îl simțim mai mult, alteori mai puțin. Dar în anumite perioade nu Îl simțim mai deloc. Simțim că ne-a părăsit, sau dimpotrivă că este mânios și luptă ca să ne distrugă. Acest lucru se întâmplă fie în perioade prelungite de grele încercări (cum a fost în cazul lui Iov) sau ca pedeapsă din partea lui Dumnezeu în urma unor păcate comise de noi (vezi Ps.32 de exemplu, precum și pasajul din Evrei 12a despre pedeapsa Domnului) (...) Prezența pedepsei nu înseamnă că Dumnezeu ne-a părăsit, ci dimpotrivă, că El lucrează cu putere ca să ne ajute să rămânem cu El. În cele din urmă, încercarea nu ar mai fi o încercare dacă în mijlocul ei am abunda de sentimentul prezenței divine. Cele mai grele încercări sunt acelea în care gustăm atât de puțin din prezența divină încât avem impresia că de fapt suntem pedepsiți și nu încercați. Și atunci ne încearcă gândul: degeaba slujim lui Dumnezeu iar acest gând nu este susținut neapărat de încercările pe care le avem, ci de faptul că Dumnezeu nu ar mai fi cu noi. Marea întrebare care se ridică este: la ce folos că Dumnezeu este cu noi dacă nu Îl simțim? Foloase sunt, căci chiar dacă nu-L simțim El ne protejează, ne ajută să păzim poruncile, ne călăuzește spre slavă. În cele din urmă ce a-ți alege: să simțim că Dumnezeu este cu tine dar să nu fie? sau: să nu simți că Dumnezeu este cu tine și El totuși să fie? ..."