Rezultate căutare pentru 'ieremia 16'

La finalul cărții Ioel, ne dăm seama că Vechiul Testament ar fi fost incomplet fără această carte. În primul rând am fost topiți de tonul unic prin blândețea sa cu care Domnul vorbește cu Israel. Prin Ioel înțelegem că sentimentele lui Yahwe față de Israel (din pricina sau/și în special față de rămășița care se va întoarce) din vremea de pe urmă nu vor mai fi cele din Ieremia 15, ci vor semăna cu sentimentele binevoitoare ale lui Iosif față de frații Lui.

Tăcerea prezentă a lui Dumnezeu în fața nedreptății este o mare provocare pentru cel drept. De ce să mai continuie să fie drept, dacă cel drept este mâncat de cel nelegiuit, dacă cel drept suferă, iar cel nedrept se bucură de succese fără număr? Sau cum își mai poate pune încrederea într-un Dumnezeu care pretinde că este atotputernic și drept și care totuși tace în fața nedreptăților de pe pământ?

"...Ieremia nu mai plânge și nu mai mijlocește ca în tinerețe (vezi primele 20 capitole din cartea Ieremia). Nu mai este nici adeptul harului ieftin, și nici cel blocat pe pedepsirea poporului. În aceeași inimă a mijlocirii se găsește deopotrivă dreptatea și mila, sfințenia și îndurarea..."

Dar Ieremia vede cu totul altceva în prinderea lui Zedechia. El nu poate separa pe Zedechia de FUNCŢIA pe care o deţinea. El nu vede drama omului Zedechia, ci decăderea istorică a Unsului Domnului. Zedechia era în cele din urmă un om, un om ca şi împăratului Tirului sau Edomului. Dar ocupa o FUNCŢIE specială.