Rezultate căutare pentru 'ieremia capitolul 16'

Potirele 2 și 3: apa mării și apa râurilor sunt prefăcute în sânge, ca sângele unui om mort. Ni se explică rațiunea acestor urgii. Îngerul apelor laudă dreptatea lui Dumnezeu: pentru că locuitorii pământului au vărsat sângele sfinților și prorocilor, din această pricină, Dumnezeu le dă să bea sânge. Ne aducem aminte că în Egipt prima urgie a transformat apa Nilului în sânge. Or în Nil fuseseră aruncați la porunca lui Faraon copiii de parte bărbătească ai evreilor. Acum această apă se prefăcea în sânge

Capitolul 12 îl introduce pe balaur, pe cel care stă în spatele fiarei din cap.13. Desigur este prezentat cu multă putere și ca un vrăjmaș care nicidecum nu trebuie subestimat. În același timp, cap.12 ne oferă o perspectivă echilibrată care ne arată că acesta nici nu trebuie supraestimat. Semnul din ceruri al femeii este mai mare decât semnul balaurului. Balaurul nu reușește să împiedice nașterea Copilului, nici să mănânce Copilul. Balaurul este aruncat din cer nu de puterea suverană a lui Dumnezeu ci de discursul îngerilor luminii. Balaurul este luat prin surprindere de aruncarea sa din cer. Acesta are resurse limitate și astfel le concentrează mai întâi asupra lui Israel, și apoi asupra Bisericii.

Dumnezeu își propune ca întreaga omenire să fie adusă la pocăință și să evite judecata finală. Dar din păcate cei care rămân în viață nu se pocăiesc. Aceasta NU înseamnă că nimeni nu se pocăiește. Credem, sperăm că unii se vor pocăi. Dar omenirea ca întreg nu se va căi. Se va încăpățâna și se va împietri ca Faraon de altădată. Un adevăr trist. Iată că Biserica nu va reuși să realizeze trezirea spirituală a națiunilor. Lucrul acesta îl va face în schimb Israelul în mia de ani.

Dacă doar 144.000 sunt pecetluiți, ce se întâmplă cu restul Israelului? La fel ca în Ezechiel 9 marea parte a poporului Israel este apostată și sortită pieirii. Doar o rămășiță e protejată. Și acum această rămășiță e reprezentată de Biserică, de evreii și Neamurile care cred în Isus Hristos. Faptul că creștinii de la final sunt reprezentați ca rămășița credincioasă a lui Israel are implicații profunde în interpretare. De exemplu, în Daniel fiara se războiește cu sfinții. Dar în Daniel sfinții sunt în primul rând evreii. Or în Apocalipsa fiara danielică se războiește tot cu sfinții. Dar de această dată aceștia sunt creștinii. Practic se face un salt în hermeneutică. Realitățile veterotestamentare în general și cele danielice în particular sunt aplicate acum în contextul noului legământ. Într-adevăr în Ezechiel 9 rămășița credincioasă e formată în special din evreii credincioși. Dar acum e formată din Biserică. Acest fapt are semnificații profunde pentru Bisericile Apocalipsei (în special Smirna și Filadelfia) dar și pentru interpretarea restului Apocalipsei.