Faptele Apostolilor cap.25-28

Creştinul autentic nu este un visător ciudat, neîndemânatic şi străin de societatea care oricum va pieri. Creştinul, deşi aşteaptă o lume viitoare mai bună, el trebuie să fie un om al epocii sale. El nu poate sfida prezentul pe temeiul faptului că nădejdea sa este ancorată în viitor. Nu poate ignora şi neglija universul în care trăieşte pe motiv că oricum e trecător şi va pieri. Creştinul adevărat este un om al timpului său, un cetăţean responsabil al cetăţii, un om care trăieşte în prezent. Deşi creştinul aşteaptă să stăpânească o lume nouă, el se implică cu toată fiinţa pentru a stăpâni şi a administra lumea prezentă, măcar că este trecător. Însă taina sa este că inima nu i se lipeşte de vizibilul trecător, ci este ancorată în nevăzutul etern. Şi aici este echilibrul vieţii creştine: să te implici în stăpânirea universului vizibil, dar cu privirea îndreptată spre cel viitor şi neperisabil.