Faptele Apostolilor cap. 13-14

Harul mântuirii este primit doar în urma credinţei, şi tot la fel este păstrat doar în urma stăruinţei în credinţă. Mântuirea nu înseamnă doar o intrare pe poartă prin har, ci şi o umblare pe cale prin acelaşi har. În ciuda prigonirilor, Pavel se întoarce în cetăţile unde plantase biserici pentru a întări sufletele ucenicilor. El ştia că începutul drumului nu înseamnă şi sfârşitul lui. El ştia că mântuirea este un dar nemeritat primit prin credinţă, dar mai ştia şi că această credinţă trebuie înnoită în fiecare zi prin alegerea noastră de a ne încrede din nou în Domnul. Pavel ştia că lipsa acestei înnoiri zilnice va eroda credinţa, va duce la pierderea ei, la căderea din credinţă şi, în cele din urmă, la căderea din har. Alături de Barnaba, cei doi erau fideli mesajului adevărului şi proclamau nu doar intrarea pe poartă ci şi necesitatea umblării pe cale. Ei nu predicau doar despre doctrina iertării, ci şi despre doctrina sfinţirii: „şi noi vă aducem o veste bună ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele.”