Grauntele de mustar nr. 149

Întristarea este duşmanul bunei dispoziţii aşa cum războiul este inamicul păcii. Dar este minunat că Dumnezeu a lăsat o vreme de bucurie şi o vreme de vărsat lacrimi, o vreme de pace şi o vreme pentru război, o vreme pentru bocit şi o vreme pentru jucat. Aşa a creat El toate lucrurile şi trebuie să le luăm la pachet. Nebun este acela care crede că a fi bogat înseamnă să trăieşti într-o perfectă armonie aşa cum a fi sărac înseamnă să ai inima permanent tristă. Toate se rezumă la a te împăca, a relaţiona cu Dumnezeu spre binele tău, deci a te împăca, până la urmă, cu tine însuţi. Bucuria şi tristeţea sunt două emanaţii născocite de Dumnezeu pentru desăvârşirea oamenilor. Nici nu pot să-mi imaginez ce chipuri contorsionate am avea dacă am trăi imuni. Cât am fi de neterminaţi dacă am avea doar viaţă. Acea viaţă tradusă simplist prin „a trăi - trăire” şi „a muri – murire”. Ori această viaţă fără trăire ce ar fi? O dezvoltare robotică între naştere (hai să-i spunem şi fabricaţie) şi moarte (distrugere implicită).

Costel Cozorici