Rezultate căutare pentru 'test'

Dacă doar 144.000 sunt pecetluiți, ce se întâmplă cu restul Israelului? La fel ca în Ezechiel 9 marea parte a poporului Israel este apostată și sortită pieirii. Doar o rămășiță e protejată. Și acum această rămășiță e reprezentată de Biserică, de evreii și Neamurile care cred în Isus Hristos. Faptul că creștinii de la final sunt reprezentați ca rămășița credincioasă a lui Israel are implicații profunde în interpretare. De exemplu, în Daniel fiara se războiește cu sfinții. Dar în Daniel sfinții sunt în primul rând evreii. Or în Apocalipsa fiara danielică se războiește tot cu sfinții. Dar de această dată aceștia sunt creștinii. Practic se face un salt în hermeneutică. Realitățile veterotestamentare în general și cele danielice în particular sunt aplicate acum în contextul noului legământ. Într-adevăr în Ezechiel 9 rămășița credincioasă e formată în special din evreii credincioși. Dar acum e formată din Biserică. Acest fapt are semnificații profunde pentru Bisericile Apocalipsei (în special Smirna și Filadelfia) dar și pentru interpretarea restului Apocalipsei.

Ce învățăm nou? Că trauma poporului era încă activă, că lupta cu teama și îndoiala era încă reală. Și drept urmare, învățăm că nevoia de încurajare din timpul zidirii este una permanentă. Marile promisiuni ale Domnului aveau să se împlinească DUPĂ ce ei vor fi zidit Templul. În timpul zidirii nu aveau să vadă mari schimbări. Trăirea prin credință era la ordinea zilei. Din această pricină și nevoia de încurajare era una permanentă.

Izbăvirea nu va fi un cec în alb. Ea va veni doar ca urmare a pocăinței rămășiței poporului ales, ca urmare a plânsetului și strigătului acestuia. În acele momente groaznice ale finalului, Dumnezeu va turna ”peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și rugăciune, și își vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns”.

...Toate promisiunile Noului Legământ sunt făcute evreilor. Dar respingerea lor față de Mesia deschide o paranteză ciudată în timp, cea a Bisericii. În Biserică erau mai întâi doar evrei, apoi se întorc și dintre Neamuri care primesc Duhul Sfânt spre uimirea creștinilor evrei. Se ridică întrebarea: ce statut au creştinii dintre neamuri? Au un statut inferior evreilor creștini sau același statut? Trebuie să țină și ei Legea leviticală sau nu? Erau întrebări grele la care revelația Vechiului Testament nu aducea răspunsuri clare. Pavel vine să ÎNTREGEASCĂ Cuvântul lui Dumnezeu și dă prin revelație divină răspuns la aceste două mari întrebări din sec.1 și anume: neamurile creştine au același statut și aceleași privilegii ca și evreii creștini, dar ei nu trebuie să păzească legea leviticală. Pentru Pavel acest lucru este o mare taină după cum este scris în Efeseni cap.3: Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoștinţă de taina aceasta despre care vă scrisei în puține cuvinte. Citindu-le, vă puteți închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri cum a fost descoperită acum sfinților apostoli și prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea… Dacă această teorie este adevărată, ce mare privilegiu avem noi cei dintre neamuri mântuiți prin Hristos în perioada Bisericii. Suntem cu adevărat norocoșii istoriei!